Acasă › A › a pune

Sinonime pentru «a pune»

Sinonime pentru a pune

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

adăuga – vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. – A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. - Var.: adăoga vb. I, adaoge vb. III, adăogi, adăugi vb. IV] - Lat. – adaugere.

alege – vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4. Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe.

aplica – vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. – Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva).

aranja – vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. – Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. – A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. – A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz.

ascunde – vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. – Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] - Lat. abscondere.

așeza – vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. – Expr. (Refl.) A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. – Refl. A poposi. – Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni.

așterne – vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. – (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. – A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca.

băga – s. f. Carapace de broască țestoasă prelucrată pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. - Din tc. bağa.

coase – vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. – Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc.

desemna – vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. – (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. – A numi într-o funcție. - Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

dosi – vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) sustrage vederii altora; a (se) ascunde. 2. Tranz. (Pop. și fam.) A fura ceva (ascunzând). 3. Tranz. și intranz. (Înv.) A o lua la fugă; a fugi. - Din dos.

fixa – vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. – A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. – Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. – Refl.

îmbrăca – vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. – Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Tranz. A înfăța perna sau plapuma. – Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc.

închide – vb. III. 1. Tranz. A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – A încuia cu cheia, cu zăvorul. – A acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi. 2. Tranz.

încuia – vb. I. 1. Tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. – A reține pe cineva închis într-o încăpere. – Refl. A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. – Fig. (Fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) constipa. - Lat.

indica – vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). - Din fr. indiquer, lat. indicare.

înhăma – vb. I. 1. Tranz. A pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracțiune; a pune calul sau un alt animal de tracțiune în ham la un vehicul. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) angaja la realizarea unui lucru care cere eforturi stăruitoare; a (se) înjuga. - În + ham.

înjuga – vb. I. 1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. - Din [a pune] în jug.

înscăuna – vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza pe tron ca domn al țării; a (se) încorona, a (se) întrona. – Tranz. A numi, a alege un arhiereu; p. gener. a numi într-o funcție, a instala într-un post. [Pr.: -scă-u-] - În + scaun.

întinde – vb. III. I. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta, a desfășura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfășurat. – Expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau lațul, un laț) = a întinde o cursă, un laț pentru a prinde un animal; fig. a pregăti cuiva o capcană.

introduce – vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. – A include, a adăuga, a îngloba. – Refl. A intra undeva (cu forța sau pe furiș). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.

pierde – vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). – Expr. A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția. – Expr.

planta – vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. – Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren;

potrivi – vb. IV. 1. Refl. și tranz. A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. – A (se) compara. 2. Tranz. A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel, a face să stea așa cum trebuie. – A împodobi, a dichisi. 3. Tranz.

preciza – vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. – A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. - Din fr. préciser, it. precisare.

presăra – vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. - Pre2 + săra.

propti – vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. – Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. - Cf. sl. podŭprĕti.

răsfira – vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. Refl. și tranz. A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Var.: resfira vb. I] - Răs- + fir.

rezema – vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. – Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzima vb. I] - Et. nec.

semăna – vb. I. Intranz. 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. – Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. 2. A părea, a arăta, a face impresia de...