Sinonime pentru «a se pune»

așeza – vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. – Expr. (Refl.) A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. – Refl. A poposi. – Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni.

așterne – vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. – (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. – A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca.

compara – vb. I. Tranz. A examina pentru a stabili asemănările și deosebirile; a confrunta. - Din fr. comparer, lat. comparare.

culca – vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). – Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător.

depune – vb. III. 1. Tranz. A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. – Expr. A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei.

începe – vb. III. 1. Tranz. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni. – A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva. A început o pâine. 2. Intranz. (Despre stări, fenomene) A se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne). – Intranz. și refl. A porni. - Lat.

întinde – vb. III. I. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta, a desfășura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfășurat. – Expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau lațul, un laț) = a întinde o cursă, un laț pentru a prinde un animal; fig. a pregăti cuiva o capcană.

întrece – vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. – Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. – Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p.

lungi – vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) face mai lung; a (se) întinde. – Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând. A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obrăznici.

plasa – s. f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. – Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. – Expr.

porni – vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A pleca din locul în care se află, a se pune în mișcare, a se îndrepta spre ceva, a purcede; p. ext. a merge. – Expr. (Intranz.) A porni cu stângul = a nu avea succes într-o acțiune. A porni cu dreptul = a izbuti într-o acțiune inițiată. – Tranz. și intranz.

situa – vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; p. ext. a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a acționa de pe o anumită poziție. – Tranz. A așeza într-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva. [Pr.: -tu-a] - Din fr. situer.

urca – vb. I. 1. Refl., intranz. și tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. – Intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. – Intranz. și refl. (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical;