Sinonime pentru «planui»

PLĂNUI, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

plănui [At: ASACHI, S. L. II, 5 / Pzi: ~esc / E: plan + -ui] 1 vt (Adesea urmat de un verb la conjunctiv) A pregăti un plan în vederea atingerii unui scop. 2 A avea intenția să facă ceva, să acționeze, să procedeze într-un anumit fel Si: a proiecta. 3 (Pex) A unelti. 4 (Rar) A determina. 5 (Rar) A preciza. 6 (Rar) A stabili. 7 (Rar) A hotărî.

PLĂNUI, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri (1), a proiecta acțiuni viitoare; a pune la cale. Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mîne. CAMILAR, N. I 227. Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188. ◊ (Cu complement intern) Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 4

plănui (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiesc, 3 sg. plănuiește, imperf. 1 plănuiam; conj. prez. 1 sg. să plănuiesc, 3 să plănuiască