Sinonime pentru «a lua»

angaja – vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. – Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. – Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl.

așeza – vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. – Expr. (Refl.) A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. – Refl. A poposi. – Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni.

confisca – vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. - Din fr. confisquer, lat. confiscare.

contracta – vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... – Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II.1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl.

cuceri – vb. IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. – A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga. 2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. - Lat.

cumpăra – vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. – Expr. Cum am cumpărat-o, așa o vând = cum mi s-a povestit mie, așa povestesc și eu altora. 2. Fig. A câștiga de partea sa pe cineva, plătindu-l; a mitui. - Lat. comparare.

cuprinde – vb. III. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu brațele. – Tranz. și refl. recipr. A (se) îmbrățișa. – (Înv.) A lua prizonier; a captura. 2. Fig. A îmbrățișa cu privirea; a vedea; a înțelege, a cunoaște. – A închide în sine; a îngloba.

extrage – vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. – A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat.

fura – vb. I. Tranz. 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda. – Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. – Expr. Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție.

împrumuta – vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. - Lat. – impromutare sau din împrumut.

încasa – vb. I. Tranz. A primi o sumă de bani; a obține valoarea în bani a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. – Fig. (Fam.) A primi lovituri. - Din it. incassare.

înhăța – vb. I. Tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violență, repede și pe neașteptate; a înșfăca. - În + haț.

primi – vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. – A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. – A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. – A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei.

pune – vb. III. 1. A așeza, a instala, a plasa într-un loc. – Expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăți situația. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acțiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros).

răpi – vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. – A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. – A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. – A cotropi (un teritoriu, o țară etc.).

reteza – vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei ființe. – Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile;

ridica – vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele etc.); a sălta. – Expr. A ridica mănușa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. – A duce sau a trage în sus; a înhăța.

scoate – vb. III. Tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza. – Expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba, războiul. – A elibera dintr-o strânsoare; a degaja. 3. A pune la vedere;

servi – vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcții, însărcinări, datorii față de cineva; a sluji. – Intranz. A face serviciu, a funcționa ca... – Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. – A lucra în interesul, în slujba cuiva; a susține, a sprijini. Îmi servesc prietenii. – A fi de folos, util cuiva.

tăia – vb. I. I. 1. Tranz. A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. – Expr. A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită.

transporta – vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig.

trata – s. f. Cambie care, în virtutea unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. - Din it. tratta.