Acasă › A › a accepta

Sinonime pentru «a accepta»

Sinonime pentru a accepta

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

admite – vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. – A da curs favorabil unei cereri. – A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. - Din fr. admettre, lat. admittere.

agrea – vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. – A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] - Din fr. agréer.

aproba – vb. I. Tranz. A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. - Din lat. approbare.

consimți – vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. - Con1- + simți (după fr. consentir).

conveni – vb. IV. Intranz. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. – Tranz. A accepta, a admite. – A încheia o convenție. - Din fr. convenir, lat. convenire.

împărtăși – vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. – Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep.

îngădui – vb. IV. 1. Tranz. A da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... – Refl. recipr. (Pop.) A se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. – (Reg.) A întârzia, a zăbovi.

învoi – vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva. – Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca. 4. Tranz.

mărturisi – vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a susține. – Spec. A face o depoziție în fața unei instanțe. – (Înv.) A propovădui, a predica o credință, o învățătură morală. 2. Intranz. și tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta. 4. Tranz.

primi – vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. – A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. – A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. – A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei.

recunoaște – vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. – A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. – Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi.