Acasă › A › a dobândi

Sinonime pentru «a dobândi»

Sinonime pentru a dobândi

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

agonisi – vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. – A strânge, a pune deoparte; a economisi. - Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) "a lupta".

asimila – vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz.

birui – vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.) – Fig. A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. – Fig. A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (Pop., mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). - Din magh. birni.

căpăta – vb. I. Tranz. 1. A obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). – Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală. 2. A câștiga; a agonisi; a dobândi prin... - Lat. pop. capitare.

câștiga – vb. I. 1. Tranz. A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. – A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câștigase simpatia tuturor. 3. Tranz.

cuceri – vb. IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. – A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga. 2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. - Lat.

obține – vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. - Din fr. obtenir, lat. obtinere (după ține).

primi – vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. – A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. – A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. – A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei.

procura – vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. - Din fr. procurer, lat. procurare.

repurta – vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. - Din fr. réporter (după purta).