Sinonime pentru «curata»

CURĂȚA, curăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondițio

curăța [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăț, (înv) ~țesc / E: curat3] 1-2 vtr A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 vt A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 vt A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătă

CURĂȚA, CURĂȚI (curăț) I. vb. tr. 1 A face curat, a scoate murdăria, petele, etc.: ~ hainele de praf; ~ grădina de buruieni; ~ pomii de omizi; ~ casa; Ⓕ: ~ de păcate ¶ 2 A scoate coaja, solzii: ~ ouă, nuci, mere, pește ¶ 3 A despuia: ~ de averi ¶ 4 A înlătura, a alunga, a face să dispară, să plece: ~ țara de hoți; las’ că te curăț eu de acolo; hotărî să curețe ... calea aceea de ori-ce oaste dușma

CURĂȚA, curăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondițio