Sinonime pentru «cinstit»

CINSTIT, -Ă, cinstiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – V. cinsti.

cinstit1 sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 351/23 / Pl: ~uri / E: cinsti] (Rar) 1-18 Cinstire (1-18).

cinstit2, ~ă [At: COD. VOR. 145/14 / V: (înv) cen~, (îvp) cis~ / Pl: ~iți, ~e / E: cinsti] 1 a Care este de bună-credință Vz cuviincios, omenos, politicos. 2 a Onest. 3 a (Pfm) Respectat. 4 a (Pfm) Onorat. 5 a (Înv; îe) Să vă fie fața ~ă! (sau să ierte ~a față a dv!) Pardon! 6 a Venerat. 7 a (Înv) De neam mare Vz nobil, bogat. 8 a (Îvp) Arătos. 9 a (Îvp) Elegant. 10 a (Înv) Autentic. 11 a (Pfm) Ca

CINSTIT I. adj. 1 p. CINSTI ¶ 2 Onest: vorba unui om ~ face mai mult decît un zapis (ZNN.); iron.: e foarte ~ cînd doarme ¶ 3 Cu purtări bune, care-și apără cinstea: o fată ~ă ¶ ¶ NECINSTIT. II. adv. 1 Pe cuvînt de cinste, garantînd cu cinstea: îți spun ~ că nu le-am luat eu ¶ 2 Cu cinste, plin de cinste: s’a purtat ~.