Sinonime pentru «a stăpâni»

absorbi – vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. – A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. - Din fr. absorber (după sorbi).

conduce – vb. III. 1. Tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituție. o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. – Fig. A dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. Refl. A se orienta după..., a se comporta după... 3. Tranz. A însoți pe cineva. 4. Tranz.

controla – vb. I. Tranz. 1. A supune controlului, a verifica. 2. A domina, a stăpâni. – Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și dirija propriile gesturi și mișcări. - Din fr. contrôler.

cuceri – vb. IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. – A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga. 2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. - Lat.

cunoaște – vb. III. 1. Tranz. A lua cunoștință de obiectele și de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conștiință; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul. 2. Tranz. A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței;

domni – vb. IV. Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). – Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). - Din domn.

guverna – vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. – (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. – (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. - Din fr. gouverner.

poseda – vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. - Din fr. posséder.

ști – vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. (Folosit și absol.) A avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște. – Loc. adv. Pe știute = în cunoștință de cauză. Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil. – Expr.

subjuga – vb. I. Tranz. 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva, a răpi libertatea și independența cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext.

tempera – s. f. 1. Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se întrebuințează culori tempera1 (1). – Pictură realizată prin acest procedeu. - Din it. tempera.