Sinonime pentru «a-conduce»

CONDUCE, conduc, vb. III. 1. Tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ Fig. A dirija o discuție, o dezbatere etc. 2. Refl. A se orienta după..., a se comporta după... 3. Tranz. A însoți pe cineva. 4. Tranz. A dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc. 5. Fiz. (Despre corpuri) A transmite un fluid, o cantit

conduce [At: NEGRUZZI, S. I, 219 / Pzi: conduc / E: lat conducere] 1 vt A însoți. 2 vt (Îlv) A ~ la poliție (sau la închisoare) A aresta. 3 vt (Îe) A ~ la altar A lua în căsătorie. 4 vt A călăuzi. 5 vt A fi în fruntea unui grup de oameni, a unei instituții, organizații etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. 6 vt (Fig) A dirija o discuție, o dezbatere. 7 vt A șofa. 8 vt A i

* CONDUCE (-duc) l. vb. tr. 1 A duce pe cineva undeva: a ~ copiii la plimbare ¶ 2 A însoți, a petrece: l-am condus pînă la poartă ¶ 3 A mîna: ~ o trăsură ¶ 4 A cîrmui: ~ o barcă ¶ 5 Ⓕ A avea priveghere peste ceva, a avea comanda, a fi căpetenia: ~ o oștire, un popor ¶ 6 A fi în capul unei afaceri, unei întreprinderi ¶ 7 ~ apa, a o face să curgă pe țevi, pe canaluri, etc. ¶ 8 A călăuzi: rațiunea îl

CONDUCE, conduc, vb. III. 1. Tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituție. o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ Fig. A dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. Refl. A se orienta după..., a se comporta după... 3. Tranz. A însoți pe cineva. 4. Tranz. A dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc. [Perf. s. condusei, part. con