Sinonime pentru «a avea»
Sinonime pentru a avea
- cântări
- a cumpăni
- a măsura
- a atârna
- a trage
- a veni
- a apăsa
- chibzui
- gândi
- judeca
- prețui
- socoti
- valora
- cântar
- aprecia
- cumpăni
- estima
- cerceta
- studia
- drămui
- măsura
- trage
- pune
- căpăta
- primi
- a câștiga
- a dobândi
- a încasa
- a obține
- a primi
- obține
- dobândi
- contracta
- vedea
- avea
- agonisi
- câștiga
- culege
- face
- lua
- scoate
- pupa
- prinde
- compune
- crea
- redacta
- al-cătui
- a alcătui
- a constitui
- a forma
- a întocmi
- a înforma
- a săvârși
- a (se) alcătui
- a consta
- zețui
- genera
- izvodi
- înforma
- întocmi
- alcătui
- așterne
- forma
- constitui
- plăsmui
- realiza
- ticlui
- plămădi
- conține
- a cuprinde
- a include
- a îngloba
- a număra
- a scrie
- a spune
- a zice
- cuprinde
- glăsui
- include
- îmbrățișa
- închide
- însuma
- abunda
- purta
- captura
- cotropi
- cuceri
- invada
- împresura
- încălca
- încercui
- înconjura
- îndeletnici
- învălui
- năpădi
- ocupa
- sechestra
- a apuca
- a conține
- a intra
- a merge
- a lua
- încăpea
- a prinde
- a vedea
- a îmbrățișa
- cop-leși
- răzbi
- a(-l) copleși
- a(-l) răzbi
- a(-l) răzbate
- a-l apuca
- a-i veni
- trece
- bate
- copleși
- cunoaște
- înțelege
- îngloba
- acoperi
- apuca
- atrage
- stăpâni
- comporta
- ajunge
- zice
- implica
- întruni
- încinge
- înfășura
- învălura
- bara
- bloca
- deține
- poseda
- a poseda
- a purta
- aresta
- zăvorî
- ține
- arestui
- temnița
- a deține
- a stăpâni
- a posesui
- cu-noaște
- ști
- bucura
- suflet
- domina
- subjuga
- pătrunde
- deplasa
- desfășura
- duce
- evolua
- grăbi
- iuți
- îndrepta
- îndura
- întâmpla
- merge
- mișca
- orienta
- păși
- pătimi
- păți
- petrece
- pleca
- porni
- răbda
- repurta
- suferi
- suporta
- umbla
- zori
- căra
- a transmite
- a trece
- a ține
- a sprijini
- a susține
- a umbla
- a nutri
- a păstra
- a reține
- a duce
- a întreține
- a da
- a desfășura
- a sta
- a ademeni
- a amăgi
- a încânta
- a înșela
- a minți
- a momi
- a păcăli
- a prosti
- simți
- a percepe
- a adulmeca
- a încerca
- a trăi
- a anticipa
- a intui
- a presimți
- a mirosi
- a se repercuta
- a se resimți
- zăpsi
- ghici
- încerca
- oblici
- fi
- traversa
- senzație
- adulmeca
- dori
- percepe
- resimți
- a afla
- a auzi
- a oblici
- dumeri
- a cunoaște
- a înțelege
- a pricepe
- a găsi
- afla
- a (se) cunoaște
- recunoaște
- bănui
- a-și aminti
- tiptil
- auzi
- șovăi
- pricepe
- farmec
- prevedea
- presupune
- cumva
- cineva
- oarecare
- știință
- știre
- cunoștință
- probălui
- apăra
- considera
- crede
- închipui
- poftim!
- imobiliza
- agăța
- aparține
- re-zista
- păstra
- a (o) duce
- a rezista
- rezista
- a ajun-ge
- a opri
- a rezerva
- dura
- a continua
- a (se) întinde
- a (se) lungi
- a (se) prelungi
- a se întinde
- a se lungi
- a se prelungi
- respecta
- res-pecta
- aniversa
- trăi
- întreține
- pronunța
- durea
- conduce
- guverna
- mânui
- iubi
- menține
- opri
- împiedica
- viețui
- reține
- conserva
- ascunde
- cruța
- păzi
- cinsti
- trebui
- cuveni
- a se cădea
- a se cere
- a se cuveni
- a se impune
- a căuta
- a fi
- a urma
- urma
- căuta
- bine
Sensuri
cântări – vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. – Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. - Din cântar.
căpăta – vb. I. Tranz. 1. A obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). – Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală. 2. A câștiga; a agonisi; a dobândi prin... - Lat. pop. capitare.
compune – vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. – Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compusei, part. compus] - Din lat. componere (după pune).
conține – pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. - Din fr. contenir, lat. continere (după ține).
cuprinde – vb. III. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu brațele. – Tranz. și refl. recipr. A (se) îmbrățișa. – (Înv.) A lua prizonier; a captura. 2. Fig. A îmbrățișa cu privirea; a vedea; a înțelege, a cunoaște. – A închide în sine; a îngloba.
deține – vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). - Din fr. détenir (după ține).
poseda – vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. - Din fr. posséder.
purta – vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce. – Expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac.
simți – vb. IV. 1. Tranz. A avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate. – Refl. A-și da seama de propria stare fizică. 2. Tranz.
ști – vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. (Folosit și absol.) A avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște. – Loc. adv. Pe știute = în cunoștință de cauză. Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil. – Expr.
ține – vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în brațe etc.) și a nu lăsa să scape. – Expr. A-i ține (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naș cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieții cu o lumânare aprinsă în mână (după un vechi obicei creștin).
trebui – pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). – Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. – Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers.