Sinonime pentru «a atârna»
Sinonime pentru a atârna
- apleca
- alăpta
- a cădea
- a (se) coborî
- a (se) culca
- a (se) curba
- a (se) înclina
- a (se) încovoia
- a (se) îndoi
- a (se) lăsa
- a (se) pleca
- a (se) povedi
- a (se) poligni
- a (se) închina
- povârni
- strâmba
- a i se ciumurlui
- șoldi
- hâi
- înclina
- îndoi
- pleca
- încovoia
- supune
- umili
- coborî
- dăbălăza
- frânge
- lăsa
- mătănăi
- poligni
- pleoști
- prăvăli
- surplomba
- cântări
- a cumpăni
- a măsura
- a avea
- a trage
- a veni
- a apăsa
- chibzui
- gândi
- judeca
- prețui
- socoti
- valora
- cântar
- aprecia
- cumpăni
- estima
- cerceta
- studia
- drămui
- măsura
- trage
- pune
- depinde
- aparține
- a spânzura
- sta
- releva
- rezulta
- decurge
- a deriva
- a proveni
- a se trage
- a însemna
- a reieși
- a urma
- a se desprinde
- subînțelege
- urma
- izvorî
- deriva
- desprinde
- curge
- proveni
- reieși
- da
- ieși
- rămâne
- spânzura
- atârna
- a (se) strangula
- a (se) agăța
- a (se) atârna
- a (se) prinde
- a (se) suspenda
- a (se) acroșa
- a (se) anina
- a (se) zgrepțăna
- a (se) tăgârța
- a (se) atăgârța
- a (se) împrinde
- a sta
- a curge
- urca
- agăța
- anina
- acroșa
- suspenda
- prinde
- cheltui
- consuma
- laț
Sensuri
apleca – vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și schimbe sau a-și schimba poziția (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; fig. a (se) supune. 2. Tranz. (Pop.) A alăpta. 3. Refl. Fig., A simți atracție, vocație pentru ceva, a înclina către ceva; a se preocupa de cineva sau ceva. 4. Refl.
cântări – vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. – Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. - Din cântar.
depinde – vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcție de..., a atârna de... – (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? - Depinde! 2. (Despre persoane, instituții, ținuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva.
rezulta – pers. 3 rezultă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. – (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. - Din fr. résulter.
spânzura – vb. I. 1. Tranz. A omorî, a executa pe cineva (în urma unei condamnări) prin strangulare, cu ajutorul spânzurătorii (2). – Expr. (Absol.) A tăia și a spânzura, se spune despre o persoană care abuzează în mod nelimitat de puterea, de autoritatea sa. – Refl. A se sinucide, strangulându-se cu ștreangul. 2. Tranz.