Acasă › A › a proveni

Sinonime pentru «a proveni»

Sinonime pentru a proveni

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

decurge – pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfășura. - De4 + curge (după fr. découler).

deriva – vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... – (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep.

descinde – vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinsei, part.

emana – vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. - Din fr. émaner, lat. emanare.

ieși – vb. IV. Intranz. 1. A părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior. – Expr. A ieși afară = a defeca (2). A-i ieși (cuiva) înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva. – A se duce, a pleca de acasă. 2. A se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit.

întoarce – vb. III. I. 1. Refl. și tranz. A se înapoia2 sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face să revină. – Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). – Refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială.

naște – vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viață unui copil. – A făta. 2. Refl. A căpăta viață, a veni pe lume, a începe să trăiască. – Intranz. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. 3. Tranz. Fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. - Lat.

rezulta – pers. 3 rezultă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. – (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. - Din fr. résulter.