Acasă › A › a slobozi

Sinonime pentru «a slobozi»

Sinonime pentru a slobozi

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

absolvi – (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. - Din germ. absolvieren, lat. absolvere.

achita – vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. – Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. - Din fr.

arunca – vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanță oarecare, imprimându-i o mișcare violentă; a azvârli. – Expr. A arunca (ceva) în aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A(-și) arunca ochii (sau o privire) = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar.

autoriza – vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică). – A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. [Pr.: a-u-] - Din fr. autoriser.

azvârli – vb. IV. 1. Tranz. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare rapidă și violentă. – A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). 2. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. – (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. 3. Refl. A se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca.

concedia – vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] - Din fr. congédier.

descărca – vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc.

desface – vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) descompune în părțile componente. – Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. – Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. și refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. și tranz.

destinde – vb. III. 1. Refl. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. – Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part.

elibera – vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa. – Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat. – Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. – Refl.

emana – vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. - Din fr. émaner, lat. emanare.

scăpa – vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. – A se strecura prin..., a străbate. – A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... – Intranz. și tranz.