Sinonime pentru «a sfârși»
Sinonime pentru a sfârși
- a termina
- a încheia
- a finaliza
- a definitiva
- absolvi
- a isprăvi
- a cruța
- a ierta
- a scuti
- a milui
- a pardona
- a slobozi
- pardona
- absolva
- ierta
- conchide
- a concluziona
- încheia
- aprecia
- conclude
- sfârși
- concluziona
- desăvârși
- perfecționa
- a împlini
- a îndeplini
- a înfăptui
- a realiza
- a se realiza
- împlini
- înălța
- încununa
- realiza
- săvârși
- termina
- perfecta
- distruge
- a devasta
- a nimici
- a pârjoli
- a prăpădi
- a pustii
- a pustului
- a strica
- a desființa
- a lichida
- a topi
- masacra
- nimici
- a rade
- a zdrobi
- a sparge
- a pulveriza
- a șterge
- a (se) nenoroci
- a (se) prăpădi
- a (se) ticăloși
- a (se) ruina
- vătăma
- mistui
- a (se) nimici
- a (se) strica
- a sfărâma
- a ucide
- a (se) mânca
- a (se) roade
- șterge
- harcea-parcea
- da
- picior
- mir
- zvânta
- zdrumica
- zdrobi
- zătri
- papară
- foc
- ucide
- gata
- hăbuc
- hăbuci
- iama
- dumica
- învinge
- nimicnici
- omorî
- cufunda
- alege
- arde
- așeza
- ataca
- chesăgi
- ciulama
- atomiza
- compromite
- consuma
- extenua
- a epuiza
- a frânge
- a istovi
- a seca
- a secătui
- a slei
- a stoarce
- a vlăgui
- a stoci
- a dehobi
- a zămorî
- a suge
- vlăgui
- istovi
- circulație
- demonta
- epuiza
- obosi
- scoate
- secătui
- surmena
- adevăsi
- completa
- întregi
- limita
- mărgini
- reduce
- rezuma
- rotunji
- sta
- a (se) închide
- a (se) îmbumba
- îmbina
- articula
- a găta
- a mântui
- a (se) isprăvi
- a (se) sfârși
- a (se) termina
- a (se) fini
- a (se) epiloga
- a (se) dovedi
- a (se) găta
- a (se) găti
- a (se) istovi
- a (se) mântui
- a (se) sculi
- a (se) săvârși
- a fini
- a se duce
- a se termina
- a trece
- expira
- lichida
- solda
- contracta
- a așeza
- a lega
- a statornici
- semna
- păsui
- îmbumba
- închide
- lega
- uni
- monta
- delimita
- definitiva
- redacta
- asedia
- împresura
- încercui
- înconjura
- încuia
- a (se) fereca
- a (se) încuia
- a (se) zăvorî
- astupa
- obtura
- a opri
- bloca
- înfunda
- împrejmui
- aresta
- a băga
- a pune
- a vârî
- cicatriza
- întuneca
- înnora
- strica
- oblitera
- turna
- zăvorî
- cuprinde
- vindeca
- țărcui
- izola
- acoperi
- dormi
- muri
- suspenda
- desființa
- opri
- retrage
- conține
- îngrădi
- bara
- împiedica
- opreală
- miji
- arestui
- arunca
- asfinți
- baricada
- băga
- condamna
- colmata
- temnița
- secret
- strânge
- pecetlui
- îndeplini
- executa
- ajunge
- a obârși
- a asculta
- a satisface
- a plini
- a sătura
- a se împlini
- a (se) înfăptui
- a se întâmpla
- a se plini
- respecta
- desfășura
- efectua
- a aplica
- a executa
- izbândi
- face
- înfăptui
- îndeplinire
- întruni
- duce
- exercita
- fi
- implementa
- plini
- purta
- a efectua
- a face
- a făuri
- a săvârși
- făuri
- a se produce
- a se îndeplini
- isprăvi
- opera
- comite
- traduce
- stabili
- plăsmui
- produce
- căpăta
- dobândi
- izbuti
- obține
- potopi
- prăpădi
- primi
- reuși
- sfărâma
- a închide
- ieși
- găti
- mântui
- birui
- dovedi
- epiloga
- fini
- sfârșit
- răzbi
- asasina
- suprima
- a stârpi
- a suprima
- achita
- sugruma
- casa
- doborî
- plăti
- stârpi
- surpa
- răfui
- răspunde
- a asasina
- a masacra
- a dovedi
- a găti
- a răpune
- a pieri
- a stinge
- a mătrăși
- a prăda
- a stropși
- a cumpli
- a pierde
- a muta
- a achita
- a curăța
- a mierli
- sinucide
- cap
- ascuțit
- jertfi
- zbura
- vărsa
- fier
- strangula
- grămadă
- împușca
- oborî
- răpune
- chinui
- forța
- constrânge
- sâcâi
- plictisi
- strădui
- adormi
- ascuțiș
- cărare
- ridica
- a (se) încheia
- a se încheia
- a se sfârși
- a se petrece
- a se obârși
- înceta
- punct
- ostoi
- capăt
- căpătâi
- fitui
- curma
- lua
- sparge
- petrece
- precurma
Sensuri
a termina – A duce la capăt o acțiune.
absolvi – (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. - Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
conchide – vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] - Din lat. concludere (după închide).
desăvârși – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. – (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. - De + săvârși.
distruge – vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. – Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distrusei, part. distrus] - Din it. distruggere.
extenua – vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] - Din fr. exténuer, lat. extenuare.
încheia – vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. – Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II.
închide – vb. III. 1. Tranz. A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – A încuia cu cheia, cu zăvorul. – A acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi. 2. Tranz.
îndeplini – vb. IV. Tranz. A săvârși, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârșit. - În + deplin.
înfăptui – vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. - În + făptui.
isprăvi – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. – Loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. – Expr.
lichida – vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfârșit. – A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. - Din fr. liquider.
omorî – vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a asasina, a achita. – Expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu.
termina – vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. – Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. Refl. A lua sfârșit, a se încheia. – A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul "masă" se termină cu o vocală. – Expr.