Acasă › A › a isprăvi

Sinonime pentru «a isprăvi»

Sinonime pentru a isprăvi

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

absolvi – (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. - Din germ. absolvieren, lat. absolvere.

încheia – vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. – Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II.

închide – vb. III. 1. Tranz. A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – A încuia cu cheia, cu zăvorul. – A acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi. 2. Tranz.

izbuti – vb. IV. Tranz. și intranz. A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. - Et. nec.

nimici – vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. - Din nimic.

primi – vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. – A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. – A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. – A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei.

realiza – vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui o operă de artă. – Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație.

sfârși – vb. IV. 1. Tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. – Loc. adv. Pe sfârșite = aproape gata, pe terminate. – Expr. (Intranz.) A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva.

termina – vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. – Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. Refl. A lua sfârșit, a se încheia. – A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul "masă" se termină cu o vocală. – Expr.