Sinonime pentru «încununa»

ÎNCUNUNA, încununez, vb. I. Tranz. 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. Fig. A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prez. ind. și: încunun] – În + cunună.

încununa [At: VARLAAM, C. 77 / Pzi: ~nez, încunun / E: în- + cunună] (Înv) 1-2 vtr A (se) încorona (1-2). 3 vr (Bis; înv) A se cununa. 4-5 vtr A(-și) așeza pe cap o cunună în semn de omagiu sau de înălțare la o demnitate. 6-7 (Pex) vtr A (se) împodobi punându-și pe cap un obiect asemănător cu o cunună. 8 vt (Înv; fig) A răsplăti cu onoruri. 9 vt (Fig) A desăvârși o activitate, o operă etc. Si: a î

ÎNCUNUNA (-nun, -nunez) vb.tr. și refl. 1 A (-și) pune o cunună pe cap; a (se) împodobi pe cap, pe creștet, în vîrf: grebenii munților ce ncununează partea dinspre miază-noapte a Rîmnicului-Sărat (VLAH.); Le clădesc apoi în stoguri și cu stuh le încunună (ALECS.) ¶ 2 Ⓕ A sfîrși, a desăvărși, a încheia: încunună viața sa de vrednic ostaș cu o moarte de erou (ODOB.).

ÎNCUNUNA, încunun și (mai rar) încununez, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) 1. A așeza (pe capul cuiva) o cunună ca semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc. (v. încorona); p. ext. a așeza un obiect deasupra altuia, în chip de coroană. Scena se petrece la poalele unei stînci păduroase pe care o încunună un castel feudal cu... metereze. ODOBESCU, S. III 59. Unii brazdele răstoarnă, în căpiți al