Acasă › A › a pieri

Sinonime pentru «a pieri»

Sinonime pentru a pieri

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

apune – pers. 3 apune, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. – Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. – (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. - Lat. apponere.

cădea – vb. II. I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica. – Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. – (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat.

dispărea – vb. II. Intranz. 1. A se face nevăzut, a ieși din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). – A se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit. 2. A înceta să mai existe; a se stinge, a pieri. – (Despre ființe) A muri. [Var.: dispare vb. III] - Din fr.

muri – vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. – Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări{{În original împrejurimi în loc de împrejurări./3}} neprevăzute.

omorî – vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a asasina, a achita. – Expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu.

risipi – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia. 2. Tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. Refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira. – Tranz. A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia. – Tranz. și refl.

sfârși – vb. IV. 1. Tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. – Loc. adv. Pe sfârșite = aproape gata, pe terminate. – Expr. (Intranz.) A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva.