Sinonime pentru «a scădea»

apune – pers. 3 apune, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. – Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. – (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. - Lat. apponere.

atenua – vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. – Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] - Din fr. atténuer, lat. attenuare.

coborî – vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. – Expr. (Tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.). – A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. – Intranz. A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime.

decădea – vb. II. Intranz. 1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. – A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități.

descrește – vb. III. Intranz. A scădea, a se reduce, a se micșora, a se împuțina. - Des1- + crește(după fr. décroître).

ieftini – vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vinde cu preț mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, prețul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). - V. ieftin.

împuțina – vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. – Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. - În + puțin.

mici – vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) micșora. - Din mic.

micșora – vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. – Tranz. (Mat.) A da unui număr o valoare mai mică decât o are. 2. Tranz. A reduce, a scădea prețul, valoarea etc.; spec. a reduce ca număr, ca plafon etc. [Var.: (înv. și pop.) micșura vb.

păgubi – vb. IV. Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. – Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. - Din pagubă.

pipernici – vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). - Et. nec.

reduce – vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). – Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. – (Mat.;

sfriji – vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. - Et. nec.