Acasă › A › a sili

Sinonime pentru «a sili»

Sinonime pentru a sili

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

constrânge – vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] - Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.

forța – vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. – Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge. – Expr.

nevoi – vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. - Din nevoie.

obliga – vb. I. 1. Tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. Tranz. și refl. A (se) îndatora. 3. Refl. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. - Din lat. obligare, fr. obliger.

oprima – vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. - Din fr. opprimer.

reduce – vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). – Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. – (Mat.;

silui – vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. - Din sl. silovati "a provoca".

supune – vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forță armată); a cuceri, a subjuga. – Refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. – A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenței sale. – (Înv.) A îmblânzi animale.

viola – s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta; alto. [Pr.: vi-o-] - Din it. viola, fr. viole.