Acasă › A › a face

Sinonime pentru «a face»

Sinonime pentru a face

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

administra – vb. I. Tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituție etc. 2. A da unui bolnav un anumit medicament. – (Ir.) A trage o bătaie. 3. (Jur.; în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. - Din fr. administrer, lat. administrare.

aprinde – vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. – Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. – Refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. 3. Refl. Fig.

aranja – vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. – Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. – A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. – A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz.

califica – vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl.

comite – vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). - Din lat. committere.

confecționa – vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] - Din fr. confectionner.

constrânge – vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] - Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.

construi – vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o mașină etc.) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase, variate și complexe. 2. A desena o figură geometrică.

contracta – vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... – Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II.1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl.

convinge – vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. – Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] - Din lat. convincere (după învinge).

costa – pers. 3 costă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. – A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. – A fi scump. 2. Intranz. și tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... – Expr.

crea – vb. I. Tranz. 1. A face ceva ce nu exista înainte; a întemeia, a produce, a înființa; a organiza. – A inventa, a născoci; a concepe, a compune o operă literară, o bucată muzicală etc. 2. A pregăti, a instrui pe cineva, a forma pentru o carieră sau pentru o misiune.

desemna – vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. – (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. – A numi într-o funcție. - Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

desfășura – vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. – Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. – Refl. (Despre unități militare) A trece la o formație de luptă. 2. Refl. și tranz. Fig.

economisi – vb. IV. Tranz. A folosi cu chibzuială banii sau alte mijloace materiale; a agonisi. - Din ngr. ekonómisa (aor. lui ikonomó).

efectua – vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] - Din fr. effectuer, lat. effectuare.

executa – vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. – A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile.

fabrica – vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. – P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. – Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. - Din fr. fabriquer, lat. fabricare.

găti – vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi. 2. Refl. și tranz. A (se) pregăti pentru o acțiune, de obicei pentru o deplasare. 3. Tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.). 4. Tranz. și intranz. (Reg.) A sfârși, a termina, a isprăvi. 5. Tranz.

înfăptui – vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. - În + făptui.

institui – vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui1. - Din fr. instituer, lat. instituere.

întreprinde – vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] - Între1- + prinde (după fr. entreprendre).

inventa – vb. I. Tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. - Din fr. inventer.

lustrui – vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. – Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor.

naște – vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viață unui copil. – A făta. 2. Refl. A căpăta viață, a veni pe lume, a începe să trăiască. – Intranz. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. 3. Tranz. Fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. - Lat.

opera – s. f. 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică). – (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general. - Din lat., it.

oua – pers. 3 'ouă, vb. I. Intranz., refl. și tranz. (Despre păsări, insecte) A face ouă. [Pr.: o-ua] - Din ou.

parcurge – vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. – Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi.

predestina – vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. - Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.

pregăti – vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. – Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... – Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. – Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța.