Sinonime pentru «îndatora»

ÎNDATORA, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatori vb. IV] – În + dator.

îndatora [At: PRAV MOLD. 28 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: în- + dator] 1 vt A impune o datorie Si: a obliga. 2 vt A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3 vr A face datorii Si: a se împrumuta. 4 vr (Pex) A se încurca în datorii. 5 vt A da un bun gaj în schimbul unui împrumut. 6 vr (Înv) A-și lua angajamentul de a împlini un anumit lucru.

ÎNDATORA (-orez), ÎNDATORI (-oresc) I. vb. tr. 1 A obliga, a impune ca o datorie, a face să fie dator, silit (să facă ceva): îndatoră pe Poloni a plăti tribut Turcilor (BĂLC.) ¶ 2 A face cuiva un serviciu (pentru care trebuie să fie recunoscător): nu se pot număra ușor cei pe care i-a îndatorat dumnealui (BR.-VN.); îmi pare rău c’am îndatorat pe un nerecunoscător; știu și eu să îndatoresc un priet

ÎNDATORA, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A face (cuiva) un bine, a ajuta (pe cineva); a obliga la recunoștință. Îți mulțumesc încă o dată că m-ai îndatorat la nevoie. CARAGIALE, O. VII 167. Fie, cum vrei, eu cătam să te îndatorez. ALECSANDRI, T. I 449. Asta vorbă prea mult îl îndatora. PANN, P. V. II 56. 2. Tranz. A constrînge pe cineva la ceva; a impune ca o datorie, a obliga. Vezi că atîta cît ai î