Sinonime pentru «a se desface»

deschide – vb. III. 1. Tranz. A da la o parte, a împinge în lături o ușă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. – Expr. A(-i) deschide (cuiva) porțile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) liberă trecere.

descompune – vb. III. 1. Tranz. A desface în părțile componente. – Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică;

desfășura – vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. – Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. – Refl. (Despre unități militare) A trece la o formație de luptă. 2. Refl. și tranz. Fig.

despărți – vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. – Refl. Fig. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. – Refl.

desprinde – vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus. – A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin. – A lua din cui sau din cuier.

dezlega – vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis; a desface. – Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veștile pe care le știe. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. – A face să nu mai fie înnodat, legat. – Tranz. și refl.

dezlipi – vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). – Refl. (Adesea fig.) A se depărta de o persoană; a se despărți. - Dez- + lipi.

separa – vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. – Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. - Din fr. séparer, lat. separare.