Sinonime pentru «renunța»

RENUNȚA, renunț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

renunța vit [At: HELIADE, D. J. 68/7 / V: (înv) ~ția, ~nonsa / Pzi: renunț / E: fr renoncer, lat renuntiare] 1-2 (De obicei urmat de determinări) A se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva Si: a abandona. 3-4 (De obicei urmat de determinări) A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva) Si: a abandona (1).

RENUNȚA, renunț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

RENUNȚA, renunț, vb. I. Intranz. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «la») A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva); a se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva. Se gîndi o clipă să renunțe să se mai ducă în oraș. DUMITRIU, N. 105. Încercă să-și ia un aer melancolic, dar lucrul era așa de nepotrivit cu firea lui veselă, că renunță numaidecît. VLAHUȚĂ, O. AL. II 69. Trebuie să renunț cu