Sinonime pentru «a-aplica»

APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un

aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr sappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pun

*APLICA (-ic) I. vb. tr. 1 A adăuga un lucru la altul, a pune un lucru peste altul în așa fel încît să se potrivească bine, să se lipească: trebuia să aplici mai bine coloarea pe pînză ¶ 2 A pune: i-am aplicat ventuze ¶ 3 A da: i-am aplicat leacul; Fig. familiar: l-am aplicat o palmă ¶ 4 A întrebuința: trebue să aplicăm alt procedeu ¶ 5 A îndrepta ceva într’o anumită direcțiune: fie-care-și aplică

APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appl