Sinonime pentru «harazi»

HĂRĂZI, hărăzesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (1). ♦ (Înv.) A dedica, a închina. 2. (Înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donație; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincție. – Din sl. harizati.

hărăzi1 vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 94/32 / V: ~si / Pzi: ~zesc / E: vsl харизати] 1 (Înv) A face cuiva o donație Si: (înv) a hărăzui (1). 2 (Înv) A acorda (un titlu, un privilegiu, o distincție etc.) Si: (înv) a hărăzui (2). 3 A hotărî ceva în vederea unui anumit scop Si: (înv) a hărăzui (3). 4 A dedica. 5 A destina.

HĂRĂZI (-ăzesc) vb. tr. 1 A dărui, a face un dar, o donațiune, a acorda (un drept, etc.): decorația ce-ți hărăzesc... ți-o anin de nas (ALECS.); o să-i dau copilei darul să poată ~ frumusețe ființei care i-o plăcea ei (CAR.) ¶ 2 A închina, a dedica, a consacra: Și această fabulă chiar lor o hărăzesc [ngr. χαρίζω].

HĂRĂZI, hărăzesc, vb. IV. Tranz. 1. (Învechit și arhaizant) A destina. Ce transportă, oare, generalul, cu avioanele hărăzite răniților? CAMILAR, N. I 446. Mă uitam în toate părțile, ca să fac mai de aproape cunoștință cu locul hărăzit mie de întîmplare pentru vremelnicul meu popas. HOGAȘ, M. N. 161. ♦ A dedica, a închina. Această fabulă chiar lor o hărăzesc. DONICI, F. 55. 2. (Învechit) A face (cu