Acasă › A › a orândui

Sinonime pentru «a orândui»

Sinonime pentru a orândui

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

aranja – vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. – Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. – A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. – A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz.

deretica – vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. – Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derăteca, derdica, dereteca vb. I] - Lat. de-radicare.

desemna – vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. – (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. – A numi într-o funcție. - Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

hărăzi – vb. IV. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (1). – (Înv.) A dedica, a închina. 2. (Înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donație; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincție. - Din sl. harizati.

institui – vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui1. - Din fr. instituer, lat. instituere.

întocmi – vb. IV. Tranz. A elabora, a alcătui1. – A face, a constitui; a organiza. - Cf. întocmai și tocmai.

ordona – (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. – (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (înv.) ordina vb. I] - Din fr. ordonner.

potrivi – vb. IV. 1. Refl. și tranz. A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. – A (se) compara. 2. Tranz. A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel, a face să stea așa cum trebuie. – A împodobi, a dichisi. 3. Tranz.

reglementa – vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. - Din fr. réglementer.

rezolva – vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. – A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. - Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

stabili – vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. – Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl.