Sinonime pentru «a desluși»
Sinonime pentru a desluși
- auzi
- duhni
- mirosi
- puți
- a prinde
- asculta
- a suna
- afirma
- afla
- a afla
- a ști
- a oblici
- pomeni
- înțelege
- ști
- oblici
- pricepe
- poftim
- vorbi
- zvoni
- desluși
- desprinde
- transpira
- deosebi
- despărți
- izola
- separa
- a diferenția
- a discerne
- a discrimina
- a distinge
- a osebi
- a deschilini
- a cerne
- diferi
- remarca
- aparte
- deosebit
- separat
- osebi
- alege
- cunoaște
- bria
- diferenția
- distinge
- evidenția
- discerne
- prefera
- deosebire
- distanța
- excepție
- excela
- feluri
- discrimina
- diverge
- singulariza
- recunoaște
- deschilini
- bășcălui
- a percepe
- a pricepe
- profila
- cerne
- cinsti
- observa
- vedea
- decela
- selecta
- slomni
- rezolva
- decide
- fixa
- hotărî
- stabili
- a clarifica
- a descifra
- a dezlega
- a explica
- a lămuri
- a limpezi
- a soluționa
- a aranja
- a orândui
- a chivernisi
- a tranșa
- cap
- capăt
- delibera
- dezlega
- tranșa
- soluționa
- realiza
- obține
- bifa
- birui
Sensuri
auzi – vb. IV. 1. Tranz. A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. – Expr. Să te-audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care (mi) le dorești! N-aude, n-a vede (n-a greul pământului) = se face că nu știe nimic. Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni. (Refl.
deosebi – vb. IV. 1. Refl. A se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. – Tranz. A da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția. 3. Tranz.
distinge – vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. – Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. - Din fr.
rezolva – vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. – A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. - Din lat. resolvere, germ. resolvieren.