Acasă › A › a îndrepta

Sinonime pentru «a îndrepta»

Sinonime pentru a îndrepta

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

aranja – vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. – Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. – A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. – A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz.

corecta – vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. - Din corect.

corija – vb. I. Tranz. și refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. - Din fr. corriger.

dirija – vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. – Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). - Din fr. diriger.

îndruma – vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. – Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrum] - În + drum.

netezi – vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. – Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. – (Glumeț) A lovi, a bate. - Din neted.

nivela – vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. – Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. – A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. - Din fr. niveler.

potrivi – vb. IV. 1. Refl. și tranz. A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. – A (se) compara. 2. Tranz. A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel, a face să stea așa cum trebuie. – A împodobi, a dichisi. 3. Tranz.

rectifica – vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. - Din fr. rectifier, lat. rectificare.