Acasă › A › a stabili

Sinonime pentru «a stabili»

Sinonime pentru a stabili

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

calcula – vb. I. Tranz. A face un calcul (I), a socoti; a aprecia. – A elabora planuri, proiecte etc. - Din fr. calculer, lat. calculare.

confirma – vb. I. Tranz. 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmație etc. 2. (Jur.) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice.

consfinți – vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. - Con1- + sfinți (după fr. consacrer).

constata – vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. - Din fr. constater.

constitui – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. - Din fr. constituer, lat.

decide – vb. III. 1. Intranz. și refl. A lua o hotărâre; a alege (între mai multe alternative), a se fixa (între mai multe posibilități). – Tranz. A hotărî, a soluționa în mod definitiv. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca pe cineva să facă ceva. - Din fr. décider, lat. decidere.

determina – vb. I. Tranz. 1. A condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). – Spec.

fixa – vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. – A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. – Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. – Refl.

fundamenta – vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente științifice. - Din fundament. Cf. germ. fundamentieren.

înființa – vb. I. 1. Tranz. A face să ia ființă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui. 2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). - În + ființă.

instaura – vb. I. Tranz. 1. A pune bazele unui regim, unui sistem politic, unui guvern etc.; a institui. 2. A introduce pentru prima oară (un obicei, o modă etc.); a stabili. [Pr.: -sta-u-] - Din fr. instaurer, lat. instaurare.

institui – vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui1. - Din fr. instituer, lat. instituere.

întocmi – vb. IV. Tranz. A elabora, a alcătui1. – A face, a constitui; a organiza. - Cf. întocmai și tocmai.

orândui – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a învesti. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A decide, a fixa, a stabili. – (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Înv. și pop.) A pune la cale; a pregăti.

ordona – (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. – (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (înv.) ordina vb. I] - Din fr. ordonner.

preciza – vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. – A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. - Din fr. préciser, it. precisare.

prevedea – vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz.

reglementa – vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. - Din fr. réglementer.

specifica – vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. - Din lat. specificare, fr. spécifier.

statornici – vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. - Din statornic.