Acasă › A › a probălui

Sinonime pentru «a probălui»

Sinonime pentru a probălui

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

bănui – vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. - Din magh. bánni.

căuta – vb. I. I. Tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... – Expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț. N-ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii sau să te afli undeva.

confirma – vb. I. Tranz. 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmație etc. 2. (Jur.) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice.

crede – vb. III. 1. Tranz. A fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru. – Expr. Cred și eu! = se înțelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o amenințare sau o afirmare sigură. 2. Intranz.

încerca – vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba. – Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. – Refl. recipr. A-și măsura forțele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de...

socoti – vb. IV. 1. Tranz. A face socoteală (1); a calcula. – A număra. – Refl. recipr. A ajunge la o înțelegere cu cineva asupra unei datorii, obligații etc. – Refl. recipr. Fig. A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe cineva; a se răfui. 2. Tranz. A avea ceva de gând; a plănui, a intenționa. 3. Tranz.

verifica – vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. - Din fr. vérifier, lat. verificare.