Acasă › A › a umbla

Sinonime pentru «a umbla»

Sinonime pentru a umbla

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

călători – vb. IV. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. – A fi călător, a fi la drum. – Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. - Din călător.

căuta – vb. I. I. Tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... – Expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț. N-ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii sau să te afli undeva.

colinda – vb. I. Intranz. 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. – Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. - Din colindă.

funcționa – vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. – A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] - Din fr. fonctionner (după funcție).

hoinări – vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără căpătâi. - Din hoinar.

încerca – vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba. – Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. – Refl. recipr. A-și măsura forțele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de...

întrebuința – vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. – Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică. - În + trebuința.

merge – vb. III. Intranz. I. 1. A se mișca deplasându-se dintr-un loc în altul; a se deplasa, a umbla. – (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. – (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. – (Fam.; despre mâncăruri și băuturi) A putea fi înghițit ușor; a aluneca pe gât. 2. A pleca, a porni, a se duce;

purta – vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce. – Expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac.

servi – vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcții, însărcinări, datorii față de cineva; a sluji. – Intranz. A face serviciu, a funcționa ca... – Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. – A lucra în interesul, în slujba cuiva; a susține, a sprijini. Îmi servesc prietenii. – A fi de folos, util cuiva.

utiliza – vb. I. Tranz. A întrebuința (cu folos), a folosi. - Din fr. utiliser

uza – vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). – Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. – Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz.

vagabonda – vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. - Din fr. vagabonder.