Sinonime pentru «a deține»
Sinonime pentru a deține
- aresta
- a închide
- a întemnița
- a reține
- a robi
- a arestălui
- a arestui
- a popri
- a temnița
- a zăvorî
- a captura
- a prinde
- a ridica
- spangă
- turna
- zăvorî
- hârdău
- întemnița
- opri
- închide
- deține
- arestui
- ridica
- temnița
- popreală
- popri
- umbră
- avea
- poseda
- a poseda
- a purta
- căpăta
- conține
- cântări
- compune
- ține
- purta
- a nutri
- ști
- a exista
- a fi
- a se găsi
- a se bucura
- a dispune
- simți
- trebui
- întâmpla
- abunda
- stăpâni
- asemăna
- bucura
- dori
- nădăjdui
- câștiga
- obține
- primi
- cuprinde
- iubi
- dușmăni
- suferi
- găsi
- putea
- certa
- scăpa
- visa
- cinsti
- exista
- folosi
- a avea
- a stăpâni
- a posesui
- cu-noaște
- vedea
- suflet
- domina
- subjuga
- pătrunde
- apuca
- cuceri
- deplasa
- desfășura
- dobândi
- duce
- evolua
- grăbi
- iuți
- îndrepta
- îndura
- lua
- merge
- mișca
- orienta
- păși
- pătimi
- păți
- petrece
- pleca
- porni
- răbda
- realiza
- repurta
- suporta
- trage
- umbla
- zori
- căra
- a transmite
- a trece
- a ține
- a sprijini
- a susține
- a merge
- a umbla
- comporta
- a păstra
- a duce
- a întreține
- a da
- a desfășura
- a sta
- a ademeni
- a amăgi
- a încânta
- a înșela
- a minți
- a momi
- a păcăli
- a prosti
Sensuri
aresta – vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. - Din arest.
avea – vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. – Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. – Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. – Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui.
poseda – vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. - Din fr. posséder.
purta – vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce. – Expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac.