Sinonime pentru «a trece»

abate – s. m. 1. Titlu dat superiorului unei abații. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. - Din it. ab(b)ate.

băga – s. f. Carapace de broască țestoasă prelucrată pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. - Din tc. bağa.

curge – pers. 3 curge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei. – Expr. A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva.

depăși – vb. IV. Tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în același sens; a lăsa în urmă. 2. A trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel. – A întrece puterile sau competența cuiva. Această problemă mă depășește. - Din fr. dépasser (după păși).

escalada – vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. - Din fr. escalader.

ierta – vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. – Expr. A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să-l ierte, spun cei evlavioși când vorbesc despre un mort.

împlini – vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. – (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. – Expr.

înceta – vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. – Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încet] - Lat. – quetare (= quietare).

încheia – vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. – Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II.

înregistra – vb. I. Tranz. 1. A înscrie într-un registru. 2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. – Fig. A întipări în minte, a memora. 3. A înscrie în activul său ca rezultat, ca realizare etc.; a obține. A înregistra un succes important. - Din fr.

intra – Element de compunere însemnând "în", "între", care servește la formarea unor adjective și substantive. - Din fr. intra-, lat. intra.

întrece – vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. – Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. – Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p.

introduce – vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. – A include, a adăuga, a îngloba. – Refl. A intra undeva (cu forța sau pe furiș). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.

pătrunde – vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece prin..., a străbate, a străpunge, a răzbate, a penetra; a perfora, a găuri. – (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la..., a se propaga prin spațiu, a se face auzit. – Tranz. A privi cu atenție; a scruta. 2. Intranz. A izbuti să ajungă, să intre, să străbată undeva;

preface – vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl.

promova – vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. – A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. – A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte.

purta – vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce. – Expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac.

repartiza – vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). - După fr. répartir.

scurge – vb. III. 1. Refl. și tranz. A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici. – Tranz. A scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient. – Refl. (Despre fluide) A ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă. – Refl. (Despre ochi) A se sparge, împrăștiindu-se din orbită.

sfârși – vb. IV. 1. Tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. – Loc. adv. Pe sfârșite = aproape gata, pe terminate. – Expr. (Intranz.) A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva.

sufla – vb. I. 1. Intranz. A elimina aer din gură sau din plămâni cu o anumită forță; a expira forțat aerul. – Expr. A sufla în lumânare (sau în lampă) = a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării. A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra.

transforma – vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba înfățișarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a (se) schimba, a (se) preface. – Spec. (A-și) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz.

transmite – vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. – A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. – A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite.

traversa – vb. I. Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealaltă parte; a trece peste... – A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări, oceane etc.). – Fig. A trăi, a simți, a suporta (o anumită vreme). Traversează o criză morală. - Din fr. traverser.

vârî – vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. – Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat;

zbura – vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. – A pleca în zbor, a-și lua zborul. – (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau lansat cu putere). 2. Intranz.