Sinonime pentru «înconjura»

ÎNCONJURA, înconjor, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru, al unui loc. ♦ A fi așezat, a sta de jur-împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o țintă pe

înconjura [At: COD. VOR. 99/5 / V: (reg) ~cun~ / Pzi: înconjur, (reg) înconjor / E: în + conjura2] 1 vt A face ocolul unui lucru, al unui loc. 2-3 vtr A(-și) aduna în jur ființe sau lucruri. 4 vr A trăi în tovărășia, în societatea cuiva. 5 vt A cuprinde într-un cerc Si: a încercui. 6 vt (Spc) A încercui cu forțe armate Si: a asedia. 7 vt (Spc) A împrejmui cu gard. 8 vt A merge spre o țintă pe un t

ÎNCONJURA, ÎNCUNJURA (-jur), Mold. ÎNCUNGIURA (-giur) I. vb. tr. 1 A ocoli, a merge de jur împrejur: se și asvîrle pe iapă și înconjură iazul de trei ori (CRG.) ¶ 2 A face de jur împrejur un gard, un zid, etc., a împrejmui: a înconjurat orașul cu ziduri; Ⓕ: îngrijirea fină și delicată cu care mă înconjura (D.-ZAMF.) ¶ 3 🎖️ A împresura, a așeza de jur împrejur armată: mers-au Kiupruliul la Niș ...

ÎNCONJURA, înconjur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o țintă pe