Sinonime pentru «împrejmui»

ÎMPREJMUI, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.

împrejmui vt [At: VĂCĂRESCU, P. 163 / Pzi: ~esc / E: în- + preajmă] 1 A așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest Si: a îngrădi. 2 (Fig) A împresura.

ÎMPREJMUI (-uesc) vb. tr. 1 A încorjura cu un gard, cu un zid: un zid vechiu de piatră amestecată cu cărămidă împrejmuește acest adăpost liniștit (VLAH.) ¶ 2 A înconjura, a fi așezat de jur împrejur: națiunile ce o împrejmuiau pe pămîntul Italiei (ODOB.), [preajmă].

ÎMPREJMUI, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.