Sinonime pentru «a înconjura»
Sinonime pentru a înconjura
- asedia
- a împresura
- a încercui
- a ocoli
- a închide
- a înveriga
- împresura
- înconjura
- ocoli
- chenărui
- a împrejmui
- a încadra
- a mărgini
- a tivi
- răzori
- cruța
- absolvi
- a menaja
- codi
- ezita
- pregeta
- șovăi
- ține
- griji
- ogoi
- ierta
- scuti
- menaja
- feri
- păzi
- economisi
- cumpăta
- milă
- pardona
- precupeți
- pune
- respecta
- împrejmui
- a îngrădi
- a țărcui
- a prejmui
- a chenărui
- țărcui
- gărdui
- îngrădi
- încercui
- împrejura
- închide
- tivi
- încadra
- înrăma
- mărgini
- an-gaja
- a se angaja
- a se băga
- a intra
- a se tocmi
- a se vârî
- a se învoi
- a merge
- a se năimi
- a se prinde
- a veni
- a se apuca
- armoniza
- potrivi
- insera
- angaja
- integra
- înrola
- încăpea
- încorpora
- circumscrie
- subsuma
- a învălui
- a cuprinde
- a împre-jura
- încon-jura
- învălui
- lega
- defini
- determina
- preciza
- stabili
- delimita
- învecina
- a delimita
- a limita
- a străjui
- a țărmuri
- limita
- reduce
- re-strânge
- țărmuri
- încheia
- îngusta
- cercui
- demarca
- flanca
- contura
- restrânge
- rezuma
- megieși
- străjui
- borda
- țărmui
- apăra
- colinda
- cutreiera
- ocroti
- parcurge
- proteja
- străbate
- vântura
- a împrejura
- a evita
- a se feri
- eluda
- evita
- ocol
- divaga
- indirect
- ignora
- dubla
- oblica
- trece
- conturna
- baipasa
Sensuri
asedia – vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] - Din it. assediare.
chenărui – vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. - Chenar + suf. -ui.
cruța – vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. – Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. – A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi.
împrejmui – vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. – Fig. A înconjura, a împresura. - În + preajmă + suf. -ui.
încadra – vb. I. 1. Tranz. A înrăma. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. Tranz. și refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție. – Refl.
încercui – vb. IV. Tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. – A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). - În + cerc + suf. -ui.
mărgini – vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. – A stabili anumite limite. – Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz.
ocoli – vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A străbate o distanță făcând un ocol; a merge de jur-împrejur, a înconjura. – (Pop.) A cutreiera, a colinda. – Tranz. A evita să atingi sau să lovești pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o parte, făcând un mic ocol. – Intranz. Fig. A spune ceva cu înconjur, a divaga. – Loc. adv.