Acasă › A › a dispărea

Sinonime pentru «a dispărea»

Sinonime pentru a dispărea

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

apune – pers. 3 apune, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. – Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. – (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. - Lat. apponere.

fugi – vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa cu pași repezi, a se mișca iute într-o direcție, a merge în fugă1; a alerga, a goni. – Expr. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva își pierde echilibrul și este gata să cadă sau, fig., când cineva se simte pierdut, când își pierde cumpătul.

înceta – vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. – Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încet] - Lat. – quetare (= quietare).

muri – vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. – Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări{{În original împrejurimi în loc de împrejurări./3}} neprevăzute.

muți – vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. 2. (Despre sunete, voci etc.) A scădea în intensitate; a amuți. - Din mut.

pieri – vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). – (Prin exagerare) Pier de frică. – (Despre vegetație) A se ofili, a se usca. – A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina. 2. (Despre abstracte, stări, senzații etc.) A lua sfârșit;

potoli – vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. – A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl.

risipi – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia. 2. Tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. Refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira. – Tranz. A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia. – Tranz. și refl.