Sinonime pentru «duh»

DUH, duhuri, s. n. 1. (În superstiții) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ◊ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată Trinitatea divină în creștinism. ♦ Spirit rău; drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei ființe). ♦ (Înv.) Respirație, suflare, răsuflare. ◊ Loc. adv. Într-un duh = foarte repede. ◊ Expr. A-și da duhul = a muri. ♦ (Înv.) Duhoare. 3

duh2 sm vz dolf

duh1 sn [At: PSALT. HUR. 40v/2 / Pl: ~uri, (îrg) ~ure / E: vsl дочхъ] 1 (Îvp) Răsuflare. 2 (Îvp; pex) Viață. 3 (Grm; îvr) Accent. 4 (Îvr) Vânt. 5 (Îvp) Duhoare. 6 (Tlg) Existență materială primordială care a creat universul. 7 (Spc) Dumnezeu. 8 (Tlg; îs) Sfântul ~ Una dintre cele trei ipostaze ale trinității divine creștine. 9 (Îas) Spirit sfânt. 10 (Îvr; îs) ~ ceresc (sau sfânt) înger. 11 (Îvp; î

DUH (pl. -huri) sn. 1 † Răsuflare, suflare, aerul scos din plămîni: corbul... ~uri ca focuri de mînioase a slobozi începu (CANT.); Mold. Ⓟ într’un ~, într’un suflet, într’o alergătură: Țiganul... Într’un ~ pe-acasă vesel se repede (SPER.) ¶ 2 Suflet: suflă asupra lor și le dete ~ de viață (ISP.); a-și da ~ul, a muri: bolnăvindu-se greu, și-a dat ~ul, tocmai cînd ajunsese îngrijitor la biserica...