Sinonime pentru «minte»

s. f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect. – Loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înțelept. – Loc. adj. și adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. – Expr. Ieșit din minți = nebun; care și-a pierdut cumpătul. A-și ieși din minți = a înnebuni;