Sinonime pentru «chibzuiala»

CHIBZUIALĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală.

chibzuială sf [At: ALECSANDRI, T. 119 / V: ~ipz~ / Pl: ~ieli și (înv) ~le / E: chibzui + -eală] 1 Gând. 2 Plan. 3-4 (Îljv) Cu (chip și) ~ (În mod) chibzuit, prudent. 5-6 (Îal) (În mod) înțelept. 7 (Pop; îlv) A sta la ~ A sta pe gânduri, la îndoială Si: a se codi, a șovăi (înv) a se sili. 8-9 (Pfm; îe; îlav) (A fi) de bună ~ (A fi) cumpănit, chibzuit, așezat. 10 (Pop; îae) A avea o dreaptă judecată

CHIBZUIALĂ (pl. -ieli) sf. 1 Faptul de a (se) chibzui ¶ 2 Socoteală, judecată, bună rînduială: deschideți-vă ochii, fiți cu ~, aveți tact politic (ALECS.); a sta la ~ (ISP.), a sta la gînduri ¶ 3 Deliberare, consfătuire spre a se hotărî într’un fel: de cîte ori se amestecase fn chibsuielile lor (BR.-VN.) ¶ ¶ NECHIBZUIALĂ.

CHIBZUIALĂ s. f. Faptul de a chibzui; judecată cumpănită. Spune tu, că ești am cu chibzuială. REBREANU, R. I 191. Punea, în această îndeletnicire, atîta măsură și chibzuială. HOGAȘ, M. N. 117. ◊ Expr. A sta la chibzuială = a sta pe gînduri, a șovăi, a se codi. Să nu stai la chibzuială nici o cirtă. ISPIRESCU, M. V. A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, a avea odreaptă judecată. Se și cuvine îns