Sinonime pentru «calatori»

CĂLĂTORI, călătoresc, vb. IV. 1. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător.

călători [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~resc / E: călător] 1 vi A se îndrepta spre un loc (mai) îndepărtat. 2 vr (Fig) A muri.

CĂLĂTORI (-oresc) I. vb. intr. 1 A face o călătorie; a merge într’o țară depărtată: am călătorit mult prin țările din apus ¶ 2 Fig. A se mișca pe cer, străbătînd spațiuri imense: cîțiva nori fumurii călătoresc încet pe bolta albastră a cerului VLAH.. II. vb. refl. Fig. A pleca pe-aci încolo, a se duce (în altă parte): nu trecu mult, și ziua se călători CRG. [călător].

CĂLĂTORI, călătoresc, vb. IV. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦ Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător.