Sinonime pentru «pasager»

PASAGER, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager.

pasager, ~ă [At: (a. 1847) N. A. BOGDAN, C. M. 155 / V: (înv) ~ajer, (reg) pașașir, pășușer / Pl: ~i, ~e / E: fr passager] 1 smf Persoană care este numai în trecere, în cursul unei călătorii, printr-un loc, printr-o localitate etc. 2 sm Persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport în comun Si: călător. 3 sm (Trs; îf pașașir, pășușer) Haimana. 4 a (Rar; îoc permanent) Vreme

PASAGER, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager.

PASAGER, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește cu un mijloc de transport în comun. Își frămînta inima să găsească un fel de bucate cu care să recîștige inima năzuroasei pasagere. TUDORAN, P. 336. Treceau de cîteva ori pe zi, pe lîngă casa noastră, trenuri iuți, de pasageri. STANCU, D. 240. Aici s-oprește vasul, debarcă pasageri. BOLINTINEANU, O. 233.