Sinonime pentru «goni»

GONI, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se îm

goni [At: COD. VOR. 76/4 / Pzi: ~nesc / E: vsl гонити] 1 vt A urmări în fugă Si: a fugări. 2 vt (Spc) A alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. 3 vt (Înv) A vâna. 4 vt (Înv) A pescui. 5 vt (Înv) A prigoni. 6 vt A alunga. 7 vt (Înv; în superstiții) A îndepărta un rău (prin amenințări sau prin formule magice). 8 vt (Îvr) A concedia (în mod brusc). 9 vt (Înv; fig) A urmări (o țintă, un ide

GONI (-nesc) I. vb. tr. 1 A lua la goană, a pune pe fugă, a fugări: Românii îi goneau din urmă și-i ucideau ca pe lăcuste (ISP.) ¶ 2 A alunga dintr’un loc, a izgoni de undeva: ~ o slugă; ~ pisica ¶ 3 🔫 A fugări un animal, spre a-l îndrepta la locul unde-l pîndesc vînătorii; (P): cine gonește doi iepuri nu prinde nici unul. II. vb. intr. A alerga, a fugi: copiii desculiți goneau veseli, încinși cu

GONI, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se îm