Sinonime pentru «a goni»

alerga – vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. – Tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într-o direcție sau către un scop. – A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență. – A umbla după treburi.

fugări – vb. IV. Tranz. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga. – Refl. recipr. (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. - Fugă1 + suf. -ări.

fugi – vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa cu pași repezi, a se mișca iute într-o direcție, a merge în fugă1; a alerga, a goni. – Expr. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva își pierde echilibrul și este gata să cadă sau, fig., când cineva se simte pierdut, când își pierde cumpătul.

hăitui – vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A stârni, a goni vânatul spre vânători. 2. Tranz. A goni, a mâna animalele domestice. – Fig. A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău. 3. Tranz. A cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva. - Din magh. hajtani.

izgoni – vb. IV. Tranz. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. - Din sl. izgoniti.

respinge – vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. – A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. - Din it. respingere.

surghiuni – vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. – Fig. A izgoni, a alunga. - Din surghiun.