Sinonime pentru «bir»

BIR, biruri, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) 1. Dare percepută în bani de către domnie de la țărani și meșteșugari; p. gener. (pop.) impozit. ◊ Expr. A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc. 2. (Înv.) Tribut. – Din magh. bér.

bir sn [At: TETRAEV. (1574), 230 / Pl: ~uri / E: mg bér] 1 (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Impozit perceput de domnie de la țărani și meșteșugari Si: (nob) birușcă. 2 (Pop; pgn) Impozit. 3 (Trs; înv) Leafa. 4 (Pfm; îe) A da ~ cu fugiții A dispărea (în mod laș). 5 (Înv; îs) -u(-i) greu Dans țărănesc. 6 Melodie după care se execută acest dans. 7 (Îpp; îs) -ul miresei Banii (sau daruri

bir s.n. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Impozitul principal perceput de domnie de la țărani și meșteșugari; gener. (pop.) impozit; taxă. ◊ expr. A da bir cu fugiții = a) a dispărea; b) a fugi într-un mod laș dintr-un loc. 2 (înv.) Tribut. Dau ca bir [mamei-pădurilor] tot al zecelea din copiii supușilor mei (EMIN.). 3 (reg.) Leafa. 4 (pop.) Birul miresei = banii sau darurile care se strîng de la m

BIR (pl. -ruri) ⏲ sn. 1 Dare, dajdie personală impusă de Stat: a plăti ~; familiar: a da ~ cu fugiții, a fugi, a o lua la sănătoasa ¶ 2 ‡Tribut ¶ 3 Biru-i greu, numele unei hore [ung. ber].