Sinonime pentru «a (se) înclina»
Sinonime pentru a (se) înclina
- apleca
- alăpta
- a atârna
- a cădea
- a (se) coborî
- a (se) culca
- a (se) curba
- a (se) încovoia
- a (se) îndoi
- a (se) lăsa
- a (se) pleca
- a (se) povedi
- a (se) poligni
- a (se) închina
- povârni
- strâmba
- a i se ciumurlui
- șoldi
- hâi
- înclina
- îndoi
- pleca
- încovoia
- supune
- umili
- coborî
- dăbălăza
- frânge
- lăsa
- mătănăi
- poligni
- pleoști
- prăvăli
- surplomba
- apune
- a asfinți
- a coborî
- a dispărea
- a pieri
- a se pleca
- a declina
- a scădea
- a scăpăta
- a sfinți
- a se culca
- a se scufunda
- șchiopăta
- cufunda
- asfinți
- scăpăta
- dispărea
- pieri
- muri
- decădea
- declina
- scoborî
- scufunda
- sfinți
- a (se) apleca
- a (se) prăvăli
- a se hâi
- gârbovi
- prăbuși
- răsturna
- prosterna
- a se închina
- ploconi
- poală
- îngenunchea
- închina
- altera
- contraface
- deforma
- denatura
- escamota
- falsifica
- măslui
- mistifica
- răstălmăci
- scâlcia
- a (se) hâi
- a (se) șoldi
- a (se) jimba
- desfigura
- maimuțări
- jimba
- zgâmboi
- șonți
- izmeni
- încârliga
- încujba
- oțărî
- cârlig
- maimuți
- scălâmbăia
- scălâmba
- schimonosi
- scofâlci
- scrombăi
- sluți
- curba
- fandosi
- suci
- poci
- băscăcăra
Sensuri
apleca – vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și schimbe sau a-și schimba poziția (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; fig. a (se) supune. 2. Tranz. (Pop.) A alăpta. 3. Refl. Fig., A simți atracție, vocație pentru ceva, a înclina către ceva; a se preocupa de cineva sau ceva. 4. Refl.
apune – pers. 3 apune, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. – Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. – (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. - Lat. apponere.
povârni – vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. – A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. - Din bg. povărna, scr. povrnuti.
prosterna – vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] - Din fr. prosterner.
strâmba – vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziție strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. Tranz. A face să devieze de la poziția normală, a apleca într-o parte. – Expr. (Fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul.