Acasă › A › a (se) închina

Sinonime pentru «a (se) închina»

Sinonime pentru a (se) închina

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

apleca – vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și schimbe sau a-și schimba poziția (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; fig. a (se) supune. 2. Tranz. (Pop.) A alăpta. 3. Refl. Fig., A simți atracție, vocație pentru ceva, a înclina către ceva; a se preocupa de cineva sau ceva. 4. Refl.

capitula – vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. – Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. - Din fr. capituler, lat. capitulare.

consacra – vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. – Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. - Din fr. consacrer, lat. consecrare.

dedica – vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi. 2. Tranz. și refl. A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri. - Din lat. dedicare, fr. dédier.

ploconi – vb. IV. Refl. 1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată). 2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli. - Din sl. pokloniti (sen).

preda – vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. – Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el.

prosterna – vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] - Din fr. prosterner.

ruga – s. f. 1. Rugăminte, implorare. 2. Rugăciune. 3. (Reg.) Cruce, troiță. - V. ruga.