Sinonime pentru «incredinta»

ÎNCREDINȚA, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.

încredința [At: COD. VOR. 103/5-6 / V: (cscj) ~ți / Pzi: ~țez / E: în- + credință] 1-3 vt A da în grijă cuiva (un secret) (o misiune importantă sau) protecția unei persoane. Si: a încrede (6-8), a confia. 4-5 vr A avea încredere (deplină) în cineva Si: a se încrede (2-3). 6-7 A se încrede (4-5). 8 vrr (Înv) A-și jura credință. 9-10 vtrr (Reg) A (se) logodi. 11-12 vtr A (se) adeveri. 13-14 vtr A (s

ÎNCREDINȚA (-țez) I. vb. tr. 1 A asigura, a adeveri, a întări (că un lucru e adevărat): te încredițez că lucrurile s’au petrecut asa cum ți le-am povestit; multe dărîmături încredințează că pe acolo au fost odată case mari (ISP.) ¶ 2 A da în seamă, în grija cuiva (avînd încredere în cinstea lui): i-am încredințat toată averea mea; ~ cuiva o taină; întrebările... s’au aprobat de toată adunarea și m

ÎNCREDINȚA, încredințez, vb. I. 1. Tranz. (Urmat de determinări în dativ) A da ceva ori pe cineva în grija, în seama sau în păstrarea cuiva demn de încredere; a preda. Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. Boier