Sinonime pentru «speria»

SPERIA, sperii, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. ◊ Expr. (Refl.) Se sperie și de umbra lui, se spune despre o ființă foarte fricoasă. 2. Tranz. A face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă; p. restr. a stârni un animal din culcuș. ◊ Expr. A-și speria (

speria [At: CORESI, EV. 258 / V: (îrg) spărea, spăr~ (Pzi și: spar, spai, spau / Cj: să spar 3, înv, să spare 6, să spar, înv, să spare) (reg) spăiera, (îvr) ~rea / Pzi: sperii (reg) sper, spei / E: ml *expavorere] 1-2 vtr A face să fie cuprins sau a fi cuprins de frică. Vz: teme, (înv) stidi. 3-4 vtr A face să se înspăimânte sau a fi cuprins de spaimă din cauza unui zgomot neațteptat, a unei mișc

SPERIA, sperii, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. ◊ Expr. (Refl.) Se sperie și de umbra lui, se spune despre o ființă foarte fricoasă. 2. Tranz. A face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă; p. restr. a stârni un animal din culcuș. ◊ Expr. A-și speria (

SPERIA, sperii, vb. I. Tranz. 1. A face să-l cuprindă pe cineva frica; a înfricoșa. Ești frumos, ești blînd la vorbă și pe nimenea nu sperii. EFTIMIU, Î. 47. Mi-e să nu te sperie cifrele. REBREANU, R. I 188. Ochii omului mă sperie; prin ei, ca prin niște lunete, văd ce se petrece în adîncimea unei tăceri viclene. DELAVRANCEA, H. T. 47. ◊ Fig. Locomotiva speria liniștea din ceasul ultim al nopții,